>Ī, ī are used > -- at the beginnning or the end of the word > īnger, Īntāi Mai, amćrī, coborī Corect. > -- when the verb is in gerund > vćzīnd, intrīnd, aterizīnd Corect numai conf. indreptarelor ortografice in vigoare intre 1.IV.1954-1992 (cu mentiunea ca ortografia 1954-1992 e folosita in RO in continuare de multe edituri; cf. si unele din ziarele din Web). "-ānd" era in vigoare si in fazele ante-1954. Chiar si la verbele cu desinentza "-rī": coborānd, urānd, pārānd. Dar exceptie faceau formele astea (participiul perfect si alte derivate): coborīt, urīt, hotarīt, tārī$ &c. Cei din 1992 au simplificat: "ā" si pt. aceste cazuri: coborāt, urāt &c. > -- when a prefix is added to a word starting with ī > neīnsemnat, preaīnalžat, reīnnoit Corect. >Ā, ā are used everywhere else when the letter is in the middle >of the word vārf, Gutāi, rāu, vānd, Romānia Corect. Astea-s schimbarile decise in 1992. Plus: "sunt" in loc de "sīnt". Deci n'a fost vorba de o revenire la ortografia ante-1954. Aceasta avea mult mai multe reguli diferite de cele in vigoare din 1954 incoace -- cateva (putine! ca sa nu $ochez ;-) din acele reguli pot fi vazute in textele dactilografiate de mine. > A dat dracu'-n mine! :) Post-1954: "dracu-n". Ante-1954: "dracu'n" (aici primeaza ideea elidarii lui °ī" din °īn", si nu elidarea articolului hotarīt. Exceptia de la aplicarea apostrofului: elidarea "ī"-ului din pronumele personale & reflexive, e.g. "sa-l, sa-i, sa-mi, nu-i, nu-mi". In cazurile de simplu "legatto", e.g. "l-am", "nu-s" etc., se scria cu cratima. Inca ceva ref. la eliminarea articolului hotarit: indreptarele ortho ante-54 ziceau ca nu-i nevoie de apostrof, e.g. "dracu, omu".) NB: regulile apostrofului au ramas la basarabeni in grafia lor ruseasca pana acum 10 ani cand au renuntat la ea. In alfabetul chirilic romanesc (care avea nr. mult mai mare de semne in comparatie cu cel rusesc/ucrainean/bulgaresc/sarbesc) treaba cu apostroful era cvasi-identica cu ce se poate vedea in textele cu litere latinesti intre 1860-1954. Singura chestiune oarecum aberanta e "sunt". La reforma ortho din 1902 au desfiintat accentul circumflex de pe "u". Cu timpul, lumea a crezut ca asa-i corect sa pronunti, "sunt", ca pe latineste. Or, forma corecta e "sīnt" (unii lingvisti cred ca provine chiar din forma conjunctivului latin "sint"). Si probabil asa o fi fost pronuntat multe secole. Zic "probabil" fiindca aici e o ciudatenie: de scris, pana in 1860, era scris, cu litere chirilice, sistematic "sa~nt" ["cbnt" -- cu "b" cu seriful sucit in jos] -- nu cu vreun semn pt. "ī" (si alfabetul chirilic romanesc avea 3 semne pentru acest... Umlaut + semnul cunoscut din alfabetul chirilic modern, "rusesc" = bI!). g
All contents copyright (C) 1996, Stephen L. Dancs. All rights reserved.
Revised: 18-Jun-1999
URL: http//www.ncf.ca/~bv561/i-din-a.html